Eu, pur si simplu

Oscilez intre simplitate si ultracomplex, respiratia calma a lucrurilor decise instinctiv si contorsionarea fara sfarsit a analizei filozofice. Intre siguranta si echilibru, pe de o parte, si vesnica metamorfozare a unor stari de spirit ce nu se conformeaza cu nimic banal. Am infruntat noaptea si dupa ce am deschis usa acoperisului, m-am pierdut in intuneric. Am vrut sa fiu singur si sa am deasupra capului bolta plina cu astrii ce sunt interpretati fara incetare de mii de ani. M-am intins pe spate, am deschis bratele si mi-am desfacut picioarele. Omul vitruvian s-a pliat pe liniile trupului meu ce simte prin fiecare por covorul aspru de smoala. M-am disecat cu grija si mi-am agatat fiecare bucata de o stea. Am oprit linia calda a sentimentelor ce imi intuneca ratiunea si am gandit liber de orice subiectivism. Nu este o priveliste placuta. Nu sunt o imbinare placuta de culori. Sunt monotonia unui punct rosu, pe o plansa lucioasa de negru, prins discret sub un strat de lac protector. Pot fi o clipa lipsita de inspiratie si un unghi inchis sau ma pot pierde in mii de pagini de desacralizare si infinit. Sunt prea obisnuit cu realitatea ca sa pot zbura catre nestiut si prea liber ca sa accept compromisuri vesnice. Sunt prins intre ciocan si nicovala, avand pe piele cate putin din pilitura fiecaruia. Sunt in purgatoriu. Raiul si iadul mi se par legende, mituri. Pacea vesnica si tormentul sunt butoane de transfer ale unui lift invizibil, catre care fie imi este imposibil sa ma aplec, fie prea departe sa ajung intins pe varfuri. Sunt maestrul aburilor numiti ceata. Sunt lordul converastiilor ce se pierd in continut. Sunt o punga mare de hartie plina cu stele si un pahar cu whisky rece. Sunt suficient de imprastiat si totusi aprig in renuntari. Sunt liber in propria-mi celula si prizonier al unei lumi fara granite. Sunt gata sa concluzionez cateva randuri scoase cu clestele dintre circumvolutiunile materiei cenusii ce ma reprezinta ca personalitate. Sunt eu pur si simplu…parca ai mai citit asta, nu? Poate pentru ca sunt la fel in o mie de feluri…poate ca trebuie sa avem un pic mai multa rabdare cu bucatile de lemn ce nu stiu sa se miste inca de unele singure...pot insa sa plutesc fara prea mare efort…fara tinta…intre cer si strafundul malos al baltii din luminis. Si cu cat ma straduiesc mai putin, cu atat te am mai usor. Bine ai venit in drumul meu. “Urmeaza statia Piata Victoriei cu peronul pe partea stanga!”