Eu, pur si simplu

Intins pe canapeaua din veranda savurez fiecare grad celsius si corpul meu raspunde fara ezitare. Picaturi de sudoare mi se scurg pe frunte. Privirea imi este blocata catre infinit si buzele uscate ma ustura odata cu trecerea fiecarei franturi de sare lichida emanata de porii mei. Camasa este lipita de mine si se incapataneaza sa imi demonstreze ca poate fi o a doua piele. Singura speranta este felia de lamaie ce se straduieste sa dea culoare cuburilor de gheata ce imi racesc ceaiul. Dar de maine o sa ploua. A mai trecut o vara...