Eu, pur si simplu

Nu te-am vazut de ceva vreme. Drumurile ce te cheama catre cunostere te-au purtat pe carari de munte, departe de civilizatie. Ultima scrisoare am primit-o acum cateva zile. De la raspunsul meu grabnic, nici un semn. Ma astept la o intarziere, dar inima imi spune sa cedez nerabdarii, sa tocmesc un caprar si sa man caleasca pe urmele parfumului tau. Ma trezesc din reverie si imi spun ca trebuie sa imi pun frau dorintelor ce ma napadesc mai abitir ca apele involburate ale viiturilor ce naruiesc munca de o viata a oamenilor ce si-au ridicat viitorul in calea lor. O sa fie o proba de timp. O sa imi ascut simturile si durerile, o sa imi leg dorintele ca intr-un snop de grau si o sa ma adancesc in treburile zilnice ce poate imi vor usura asteptarea.

Primele zile au trecut cu ceva foieala, ca mai apoi sa resimt aprig arsura iubirii ce este neintretinuta cu saruturi fierbinti si mangaiere de trup gol. Nu m-am putut abtine sa nu iti scriu, dar am sa aman trimiterea scrisorilor pana cand voi primi o confirmare a sosirii tale. Organizarea renovarii resedintei in care intentionez sa ma stabilesc imi mananca destul de multe resurse temporale si financiare. Abia seara tresar fara un rand de cerneala pe care sa il citesc din partea ta.

Chipul balai al copilului ce mi-a batut la usa, parca se pierdea in semintii nordice. Respiratia sacadata, pricinuita de pasul de alergare in care a venit pana la capatul treptelor ce se sfarsesc abrupt sub pragul usii din stejar, ma anunta ca este vorba de o stire importanta. In mainile lui statea infasurata cu grija o carte. Mi-a intins cartea si apoi fara o vorba a pornit a topai pe trepte catre poarta ce da la strada. Am strigat dupa el, dar degeaba. Se pierduse deja intre trupurile anonimilor ce se plimbau pe strada la ora respectiva. Am ramas o clipa in prag, pipaind cu grija copertile groase si stantate cu motive florale. M-am cufundat in fotoliu si am deschis, nu fara emotie si curiozitate, cartea. Am recunoscut de indata scrisul tau de mana, insirat cu cernela rosie pe prima pagina, ce ma anunta ca ai sosit in oras si ca pieptul tau tresare de dorul buzelor mele. Nu imi mai amintesc ce titlu avea cartea. Stiu doar ca era prea tarziu sa mai plec atunci. Probabil erai ostenita de la drumul de intoarcere si am ales sa mai astept pana a doua zi.

Dimineata a batut la geamul camerei mele cu raze de soare pline de vara. Chiar daca ceasurile erau matinale, am ales sa pornesc catre tine. Orasul abia incepea sa prinda viata si nu mi-a fost greu sa ma strecor nevazut printre aleile parcurilor ce mustesc a verdeata. Ajuns la usa casei tale, am batut retinut, evitand sa sparg linistea diminetii cu clinchetul cristalin al clopotelului ce ma imbia cu o esarfa roz. Mi-am ascutit auzul si ti-am auzit pasii pe trepte. Ai deschis usa si am ramas in prag zambind, in timp ce tu ma priveai imbratisata de mrejele somnului. Parul desfacut prindea in suvitele sale lumina soarelui ce intra timid printr-un geam ce dadea in salonul generos al casei tale. O rochie usoara de in iti cuprindea soldurile si se aseza lenesa pe sanii tai feciorelnici. Ma priveai fara sa scoti un cuvant si talpile tale goale ma trimiteau cu gandul la o tanara indianca ce se indreapta cu pasi mici catre apele sfinte ale Gangelui. Totul a durat o clipa, dar mintea mea era avida sa prinda orice bucatica din tine. Am pasit si ne-am imbratisat. Cu capul rezemat pe pieptul meu, iti simiteam bataile puternice ale inimii, undeva pe abdomen. Mi-am cufundat fata in parul tau si am gasit parfumul pe care l-am pierdut timp de o saptamana. Te-ai desprins usor si, prinzandu-ma de gat, te-ai ridicat pe varfurile goale ale picioarelor si ti-ai asezat buzele ferbinti pe gura mea. Totul avea aerul unei clipe sacre si mi-am stapanit cu greu impulsul de a iti implanta adanc limba in gura si a imi ostoi setea ce imi ardea sufletul. M-ai luat de mana si m-ai condus catre dormitorul tau. Ai disparut pentru cateva minute, doar ca sa te intorci cu doua cani aburinde ceai. Am inceput sa vorbim despre calatoria ta si despre aventurile mele de “constructor”. Ti-am citit cateva randuri dintr-o carte ce ne precede existenta si parca totusi ar fi fost scrisa dupa povestea noastra. Ilustratiile copertii erau si mai graitoare in a completa misterul coincidentei. Nici unul dintre noi nu a citit titlul acela si orice inscenare era scoasa din cadru. Ne zambeam cu subinteles, minunandu-ne in acelasi timp. Eu ma abtineam tot mai greu sa nu te prind in brate si sa te coplesesc cu trupul meu. M-am asezat pe tablia patului si cu fata la oglinda uriasa iti admiram formele fara sa ma satur. Te-ai apropiat de mine si ai profitat de picioarele mele desfacute in sprijin, ca sa te lipesti depieptul meu. Orice retinere si-a gasit sfarsitul. Nasturii rochiei s-au topit binevoitori sub apasarea degetelor mele. Ti-am scos la iveala sanii si m-am aruncat asupra lor fara mila. Pielea alba incepea sa prinda culoare, din moment ce asprimea barbii  si puterea neimplinita a muscaturii mele lasau semne. Ne-am prabusit peste tablia patului pe saltelele generoase. Hainele mele s-au ghemuit fara proteste pe o perna turceasca, undeva intr-un colt al camerei, in timp ce nimic nu mai oprea trupurile noastre sa se lipeasca unul de goliciunea celuilalt. Ne-am iubit fara oprelisti, cu dorinta eterica de onora unirea jumatatilor ce s-au pierdut in univers, doar ca sa se regaseasca in aceeasi bataie de inima peste franturi incalculabile de timp. Clipa eliberarii ne-a gasit respirand greu, si fara vlaga. Focul iubirii ne consuma maruntaiele si noi ne regaseam pulsurile imbratisati. Candelabrul auriu de deasupra patului rotunjea in spiralele ce il brazdeaza, imaginea noastra. Eram goi, inconjurati de asimetria asternuturilor ce musteau de aroma trupurilor noastre. De undeva de dupa pereti razbateau acordurile fine ale unui pian. Totul se combina in clipa perfecta a revelatiei. Te iubesc atat cat sufletul meu poate sa indure.