Eu, pur si simplu

Mi-am imaginat ca vei muri…doar ca sa simt cat de mult m-ar durea sa stiu ca maine sau poimaine sau saptamana viitoare nu te voi mai gasi zambind, asezata pe marginea patului. As sapa cu mainile goale pamantul ce ti-ar ascunde chipul si as urla catre linia implacabila a unui destin ce nu se lasa rupt. Mi-as intinde viata catre linii infinite de amintiri in care glasul tau mi-ar sopti “Te iubesc” si “Scrie…nu te opri…scrie…”. Mi-as tatua tusul pe varfurile degetelor si penelul in suflet. As arde tot ce as halucina doar ca sa o iau de la capat si sa te renasc mereu aceeasi. Mi-as lua radacinile si le-as intinde in bataia vantului, acolo unde as incerca sa prind soaptele tale. Mi-as privi degetele doar ca sa te desenez in prelungirea lor. As adormi si mi-as pierde lacrimile in faldurile unui asternut ce ar purta mirosul tau pentru o mie de ani. Mi-am imaginat…