Eu, pur si simplu

Cat de mult lasam dragostea sa ne desfasoare ghemul de ate pe care noi il numim viata? Ne pierdem in detalii si uitam sa iubim. Ne hranim si ne invelim in iluzii stralucitoare cand totul se poate desfasura in afara timpului. Imi e teama sa ma deschid si sa recunosc ca te iubesc…imi e teama sa visez…ma inchid in spatele unor usi ce poate nu vor fi niciodata deschise, dar ma lipesc de ele in fiecare seara, sperand sa iti aud rasuflarea. Toate gandurile frumoase mi se deschid ca petalele unui mac atunci cand soarele ii mangaie rosul. E suficient sa mi te imaginez zambind si lumea se deschide asemeni unui vartej de tresariri. Imi lovesc fruntea de gratiile unei custi, in spatele carora ma las admirat in toiul valtorii de trairi. As vrea sa fim impreuna dincolo de treptele ce nu se termina niciodata…